Este deja a doua carte a Federicăi Bosco pe care o citesc după Îmi placi la nebunie. Le recomand pe amândouă, atât pentru că se citesc foarte repede cât și pentru că sunt ca o continuare (prima fiind chiar Îmi placi la nebunie) și am înțeles că urmează și a treia, deci aparțin unei trilogii actuale aș putea spune, considerând factorul succes la public. Oricum, Dragostea nu-i de mine se termină cu final deschis, deci un motiv în plus să ne dorim să o căutăm și pe a treia.
În general stilul mi se pare jurnalistic, cu propoziții scurte și pentru că trece foarte repede de la o idee la alta. Te prinde imediat în povestea ei de dragoste și te poartă prin tot felul de peripeții. Este un fel de film de dragoste cu puseuri de comedie, dar si cu ceva acțiune. Am spus film, pentru că este ușor de vizualizat derularea scenelor una după alta, ca ale unor secvențe de peliculă.
Titlul cărții este și el ca un titlu de articol, condensează esența întreagă în câteva cuvinte.
Este genul de cărți numai bun de citit pe drum.
Titlul cărții este și el ca un titlu de articol, condensează esența întreagă în câteva cuvinte.
Este genul de cărți numai bun de citit pe drum.
Mulțu Ele!
No comments:
Post a Comment