Dincolo de bine, dincoace de rău; despre iubire de Aurora Liiceanu și Alice Nastase

Este prima oară când citesc o carte scrisă de cele două autoare, iar curiozitatea a fost mai mare cu cât nu știam ce stil de scriere au; și subiectul din titlu m-a atras, recunosc: "despre iubire". Altă carte despre iubire, zic, aceleași aberații teoretizate și filosofate, ce puteau ele să aducă nou? și cum să scrii o carte despre iubire cu titlul ăsta?
Așadar am purces la lectură. Primele cincizeci de pagini nu mi-au zis mare lucru: gânduri siropoase, frânturi de povești (personale mă gândesc, că altfel nu ar fi așa veridice), filosofări gratuite, păreri semi avizate, opinii personale puțin susținute și foarte puțin dezvoltate...
Apoi, din obisnuință sau din lejeritatea lecturii, probabil, m-a acaparat. Mai voiam din povestirile personale ale Alicei căci oarecum se aseamănă celor 'o mie și una de nopți'. Ce m-a deranjat la Aurora Liiceanu au fost afirmațiile de genul: 'psihologia spune' sau 'psihologii afirmă', fără niciun nume, fără nicio trimitere la un text avizat. Dar părerile personale au fost mai gustate.
Ce mi-a plăcut a fost modul de organizare al cărții: pe capitole cu titluri parafrazate după proverbe sau expresii cunoscute sub umbrela cărora au scris amândouă din perspectiva proprie: un stil mai liber, visător și delicios, și un alt stil mai serios, dogmatic și quasi avizat. Și mi-a mai plăcut și faptul că fiecare capitol are ca motto un citat de autor cunoscut, deși nu mereu mi s-a părut că se potrivește cu conținutul lui...

All in all, se citește foarte repede și este bună pentru perioadele în care ai nevoie de puțină 'filosofeală' la răscruce de iubiri...