Eleganța ariciului, de Muriel Burbery

Elegantă carte, intr-adevăr! Așa e cum s-a scris despre ea: aduce un pic cu 'Lumea Sofiei', dar nu este așa de filisofică și nici atât de profundă/complexă. Autoarea frantuzoaică nu se dezminte. Ba chiar este de o complexitate simplă. Adică la suprafața este simplă, însă ascunde multe observații ale lumii și oamenilor înconjurători pe care multă lume, din viteza vieții de zi cu zi, nu le mai percepe sau trece peste ele din superficialitate. Pe parcursul lecturii, prin predilecția personajelor principale, se observă preferința autoarei pentru literatura rusă, cât și înclinație acesteia spre arta și civilizația japoneză.


Ceea ce captează atenția și-ți păstrează interesul încă de la început, este faptul că o fetița, Paloma, își stabilește ziua sinuciderii chiar când urma să împinească 13 ani. De ce? Pentru că, deși mică dar isteață, mult peste vârsta ei, dar mult și peste inteligența multor adulți, realizează că pînă la urmă se îndreaptă și ea spre acvariul cu pești - metaforă pentru viața de adult: goală, plictisitoare, umplută numai cu lucruri mărunte. 
Paloma ar fi personajul principal, alături de portăreasa de la ea din bloc, Renee.

Dar în ceea ce privește faptul că în Franța, pare-mi-se, este recomandată de către psihologi ca și terapie din ce în ce mai multor pacienți care vor să se sinucidă... Eu ca psiholog nu știu dacă aș recomanda-o. Finalul mi se pare foarte trist, un posibil declic pentru posibilii sinucigași. Adică tocmai când ariciul lasă garda jos și nu-și mai arată țepii, moare!

De ce acest titlu? "Omul care aduce cartea", dacă ar fi citit cu mai multă atenție (spune că nu a înțeles de ce acest titlu), ar fi știut din paginile cărții, că unul din personaje este asemuit ariciului, adică își ascunde adevarata identitate față de ceilalți. Până când în clădire se mută un vecin nou. Mai multe nu vreau să destăinui, pentru a nu strica plăcerea celor care încă nu au citit-o (iar celor care vor mai multe detalii, le pot împărtași în privat curiozitățile).


Am rămas cu o impresie senină, totusi, după lecturarea ei. În ceea ce mă privește, face parte din categoria de cărți pe care le citesc cu sufletul la gură până la final, pentru ca apoi să-mi pară rău ca s-a terminat. :)

Mulțumesc Ele, providerul meu de cărți! ;)