Trebuie să specific de la început că nu sunt o persoană religioasă în sensul bisericesc al cuvântului. Nu aș vrea să intru prea în detaliu despre credința mea, cert este că mă duc la biserică doar de sărbătorile mari: Paște și Crăciun. Acum, de dragul fiului meu fiind la țară la bunici, am mers cu el la biserică de Sf. Petru și Pavel (vineri, 29 iunie 2012). Și pentru că am vrut să fac și eu vânzare bisericii, am ales această carte, un CD și două acatiste.
Deși nu mă așteptam, titlul chiar s-a ținut de cuvânt: dl. preot ne povestește din întâmplările domniei sale ca și preot, și nu încearcă să convertească pe nimeni să se ducă la biserică. Am apreciat mult acest lucru!
Această carte este o revelație pentru mine. După părerea mea, ar trebui inclusă în literatura română alături de scrierile lui Mihail Sadoveanu. Istorioarele sale sunt asemenea celor pline de haz ale lui Sadoveanu sau ale lui Caragiale (nu la aceeași înălțime, dar sunt savuroase). Este o plăcere și o deconectare să le citești, mai ales că îți și aduc zâmbetul pe buze.
Am mai apreciat simplitatea scrierii, onestitatea credințelor personale și hazul întâmplărilor dar mai ales maniera în care acestea sunt povestite.
No comments:
Post a Comment