Pisica printre porumbei de Agatha Christie

Desi imi plac filmele si cartile politiste, nu am mai citit pana acum nicio carte de Agatha Christie, recunosc. Aceaste este prima si am devorat-o in doua sau trei zile (prin metrou sau in tramvai cel mai mult).

Este aceeasi atmosfera din aceleasi filme cu Hercule Poirot. Daca le-ai vazut, iti e simplu sa-ti imaginezi toata actiunea. Ai suspans, ai elementul-surpriza, ai o intriga foarte bogata, dar descrisa mai lapidar, numai bine cat sa nu te plictiseasca cu detaliile descrierii.

N-am sa povestesc actiunea, caci nu de asta am creat acest blog, se poate citi foarte bine pe alte situri.
Ce mi-a placut la aceasta carte: pe langa atmosfera de suspans, nota de vechi-clasic dintr-o scoala de fete renumita din Anglia. In carte nu e precizat anul actiunii, ceea ce face cartea sau cartile (caci am impresia ca asa sunt cam toate cartile ei) Agathei Christie atemporale cumva.

Ce ma ingrijoreaza, sau ce ma linisteste(impropriu spus) este ca atemporalitatea plus crima o fac si actuala. Sa fie vorba acum de mai multe crime decat in trecut?... Acum auzi a stiri tot felul de crime, intrebarea e: erau la fel de multe si pe vremea strabunicilor nostri? Sau pur si simplu nu erau asa mediatizate?...

Fii demn! de Dan Puric

Aceasta carte am citit-o printre picaturi, pe drumul spre serviciu, cateva pagini pe zi. Si bine am facut, caci am savurat-o mai pe-ndelete, m-am bucurat de fiecare povestioara in parte. Omul Dan Puric este un OM FRUMOS! Caci exista oameni si frumosi! Si ma bucur ca l-am descoperit si pe aceasta cale! Il descoperisem demult, din spectacolele lui absolut superbe si unice, dar uite ca si in scris are talent.

Ce pot sa spun, sub acest titlu sunt adunate atat amintiri din copilarie sau de la evenimente ale autorului, cat si povestioare-fabule in mare despre perioada comunismului si a repercusiunilor lui asupra urmasilor. Despre caracterul de martir al poporului roman. Aceasta parte mi-a placut mai putin, cea despre jertfa romanului.

Mi-a ramas in amintire povestea puiului care nu stia ce este iarba pentru ca se nascuse intr-un incubator. Sau povestea stupui de albine furat de un om rau, care s-a autodistrus pentru ca trantorii s-au revoltat. Sau povestea despre un alt om frumos, care in timpul celui de-al doilea razboi, cred, a ajutat un soldat neamt. O batranica singura asigura cu cate ceva de hrana un om total necunoscut - nu-l vazuse deloc, dar stia ca are nevoie de ajutor si n-a stat deloc pe ganduri!

Recomand cu caldura Dan Puric!